pustnic la marginea tăcerii

trupul tău dispăruse risipit
ca un ecou pe mare
ca o lăcrimare ostoită de trecerea timpului
ca și cum
trecându-ți palmele prin miezul eternității
ai fi așteptat
să fii văzut dincolo de absență

gesturile îți curgeau domoale prin ochii
pe care lumea îi vedea orbi
ei înșiși nu își cunosc orbirile, mi-ai zis,
lasă-i
iartă-i
iubește-i
tristețea nici măcar nu este tristă uite
mă odihnesc în ea ca într-o scoică
atâta doar că sunt
prea departe pentru a mai fi
spânzurat de ancore

***
auzul mi-era deodată inundat
de materia densă a tăcerilor tale și
poate tocmai de aceea începusem să aud
vorbindu-mi –
albastru și înfiorător de tangibil –
orizontul

IMG_20170729_180037

Advertisements

One thought on “pustnic la marginea tăcerii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s