întâmplarea întoarcerii la întreg

te-ai așezat lângă mine, nu mai era nicio presupusă primejdie, ne recunoscuserăm și ai zis ajută-mă, e un sistem închis poate dacă aș contempla, răspunsurile ar veni semănând abrupt cu însăși lipsa de răspunsuri; poți înrăma o imagine a vieții, am zis în șoaptă, dar nu o poți cuprinde; niciunul nu prea înțelegea întâmplarea și poate de aceea am tăcut amândoi; abia atunci am admis prihănirea firilor și am putut continua să ne sălbăticim, să ne presimțim călăuza și să ne întoarcem la un tot mai puțin confuz întreg

Ana_Window_2

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s