împământare

ceva odihnitor s-a întâmplat
când am intrat în râul acela, ceva
deposedat de tragic și de taine ca o nepăsare albă
ca o pasăre evadată

curajul a prins rădăcini în firea pleoapelor care
n-au mai plâns n-au mai privit cu isterie
la sensul treptelor și
au rămas așa, laolaltă cu tălpile –
desculțe, resemnate, jucându-se cu îndoielile
ca un copil încă rezistent la mizerii
gata să ierte totul cu bucurie

ceva ceva s-a întâmplat acolo îți spun sigur
ceva ce abia acum începe

câteva trucuri care duruseră s-au spart
cioburile s-au întors cu tandrețe
spre măștile trișorilor
n-a mai contat nimic din ce era ascuns
și insultător
nălucile nu mai erau necesare
sub tălpi pământul ud al trecerii făcea pietrelor
mărturisiri indecente

iubirea își dăduse măsura în ceruri când
trupul își găsise graiul lipsit de spectru și când –
nevinovată și momentan lipsită de aripi –
venise clipa împământării

the-reflection-of-the-long-hair-woman-darwin-leon
painting: Darwin Leon

Advertisements

One thought on “împământare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s